Am primit, în minte şi suflet, predica Înalt Prea Sfinţitului Calinic spusă în "Duminica Ortodoxiei". Ne-a atras atenţia asupra intimităţii postului şi asupra faptului că acesta nu trebuie să reprezinte un subiect de discuţie nici în grupul de preteni şi nici în relaţia cu duhovnicul. Postul merită să-l percepi ca pe o perioadă de analiză, rugăciune şi linişte sufletească.
La un moment dat, după perioada în care vom trăi cu impresia că noi suntem "totul" şi că fără noi "n-ar fi nimic", va veni clipa în care vom simţi nevoia să ne facem testamentul şi să-l actualizăm în fiecare seară.
E important să nu uităm să ne rugăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă când (că) ne trezim!
marți, 22 martie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu