Părinți divorțați

Nu pot să-i înțeleg pe cei care își dau cu părerea, în necunoștiință de cauză, despre copii ai căror părinți au divorțat! Nu de mult erau niște discuții în birou despre faptul că întotdeauna, la școală, sunt probleme cu cei crescuți de un singur părinte! Să mori tu?! Crezi ca acelor copii le e ușor? Sau ai senzația că dacă al tău crește având alături ambii părinți și cu multă armonie în casă, nu poate să fie o lepră care în pauze gustă etnobotanice? Sictir! Părinții tăi nu au fost divorțați, iar tu nu ți-ai crescut singură odrasla. Deci, nu te supăra, cum de îți dai cu părerea când habar n-ai despre ce-i vorba? Nu-i ușor pentru o mamă să lupte pentru unul sau mai mulți, să pună pe masă indiferent de resurse, să taie lemne, să dea zăpada, să-și ducă mașina în service, să fie mamă, tată, prieten, să te certe și să te împace în egală măsură...Nu-i deloc ușor nici pentru un copil să știe că tatăl are acum o altă familie și altcineva îi e copil. Doare să nu-ți amintești o vacanță, o plimbare în parc, un mic dejun în familie...pentru că nu ai avut parte de momente în familie, tu și ai tăi...Puțini din jurul meu îmi știu întreaga poveste și mă bucur pentru că nu aș suporta compasiuni, încurajări, menajamente sau mângâieri reci pe șira spinării.