Cadoul (ne) potrivit

Nu știu alții cum sunt, dar eu când trebuie să iau un cadou intru în priză! Îmi place tare mult să ofer cadouri și să văd bucuria în ochii oamenilor, de aceea colind magazine, cântăresc, probez, miros, testez și tot așa...până când apare "norocosul"! Trebuie să fim foarte atenți atunci când alegem un cadou:

-un nefumător nu cred că se va bucura prea tare dacă primește o brichetă, fie ea și Dupont;
-ce să facă cineva cu spumantul de baie dacă el are doar o cabină de duș?!
-la ce aș putea folosi casca de protecție dat fiind că nu știu să merg cu bicicleta?
-lui nu-i place tenisul, când vede o rachetă gândul nu-i zboară mai departe de o omletă, așa că nu-i inspirat să-i oferi o husă pt rachetă sau un set de mingi;
-când alegeți un cadou pentru bebeluși, gandiți-vă bine la vârstă și raportați-vă la sezon! Dacă v-ați gândit să-i luați ceva mai mare, aveți grijă să nu-i luați o geacă de schi care îi va fi bună la vară sau un slip colorat ce-i vine perfect iarna asta!
-un fan al parfumurilor fresh se va îmbolnavi când va desface cadoul cu esențe de vanilie sau mai știu eu ce crin...imperial, desigur :)

Așadar, atenție mare când vreți să faceți un cadou! Orice ați alege, oferiți-l din suflet!

Nevoie de mine și de tine

Ai strigat după ajutor, te-am auzit și am plecat în grabă spre tine! Mi-am pus paltonul, am sărit în mașină, mi-am aprins o țigară și mi-am dorit să pot zbura până în celălalt capăt al orașului! Credeam că traficul a înghețat și nu o să mai pot ajunge în veci la tine sau ajung prea târziu...am tresărit și am urlat la fiecare sirenă de salvare care îmi spărgea urechile, m-am rugat să fie bine, mi-am ridicat ochii plini de lacrimi spre cer și am implorat să te găsesc așa cum te știu pentru că mai avem atât de multe de vorbit în viața asta....

Călătoriile lui Gulliver

Nu știu dacă eram obosită, nu e genul meu sau pur și simplu această piesă mi-a depășit capacitatea de a "înțelege" arta! Am căpătat 2 invitații și pentru că teatrul ne bucură sufletul, am zburat la TNB....ne aștepta o scenă cu replici puține și alea cam...porno(grafice), plină de nuditate,scârboșenii, vulgar, momente anxioase și violență! Concluzia e că nu am înțeles și nici nu am fost încântați de această punere în scenă... Aspecte de notat: Gulliver+o liliputană+felație=love; Corina, o prostituată, deși batjocorită, se retrage în glorie, bebeluși vânduți și folosiți ca "fel de mâncare", doi șobolani imenși care fac sex, un copil care s-a plimbat pe un căluț de lemn, a fost sumar îmbrăcat și nu a părăsit deloc scena, cel mai probabil a încheiat piesa "înghețat"...trist! A fost interesant să descopăr un figurant asiatic (l-am remarcat pentru că arăta bestial, era frumușel și avea un abdomen...desenat :) Dacă vedeți piesa și vă place, aștept un mail cu explicații!

Tu, cum esti?

Când cineva drag te întreabă cum mai ești, parcă nici nu știi ce să-i povestești mai repede. E o întrebare deschisă cu mii de răspunsuri posibile, depinde ce preocupări actuale ai. Fie povestești cum îți decurge relația cu omul din viața ta, fie te plângi de sănătate, costul întreținerii, conflictele de la birou, dezamăgirile cotidiene sau depresia de care tocmai ai scăpat! De asemenea îi poți spune ce realizări ai avut în ultima perioadă, ce planuri ai, cum arată bebelușul la ultima ecografie sau decorurile noii tale case! Dar, oare cel care vrea să știe cum mai ești, ce răspuns așteaptă? Ce îl intereasează de fapt? Oricum, te bucuri să știi că e cineva drag lângă tine și că îi pasă....

Scrisoarea

Cine nu înțelege politica, trebuie să meargă la TNB pentru piesa Scrisoarea, regizată de Horațiu Mălăele. Nu s-a schimbat absolut nimic de la Caragiale până acum....Același haos, incertitudine, nesiguranță, lipsă de loialitate, nelipsitul "chef" de viață al românilor, tabloul zilnic al politicii noastre. Excelentă piesă! Domnul Virgil Ogășanu, tot respectul pentru rolul jucat impecabil!

Concert Leonard Cohen

Shame on you, EVENTIM! Cea mai proastă organizare și nu pe bani puțini!!! Am ajuns în Piața Constituției în jur de 7 fără un sfert, am trecut de "filtrele" Jandarmeriei și de cele ale paznicilor privați, pătrunzând astfel în zona destinată concertului...pustiu...un cort în care se vindeau tricouri (100 lei/buc) și cduri. Mergi la un derby spargi o sămânță, bei o bere și înjuri; mergi la concert Cohen ronțăi popcorn, mănânci cârnați, bei bere sau cola la pahar și te umplii de nervi. Asta era oferta în Piața Constituției, dar, civilizat, plata în jetoane. Adică stai la un super codălău să-ți iei jetoane (1 fisă=6 lei), anticipezi de câte ai nevoie, dacă nu le consumi rămâi cu ele...ori le duci amintire copiilor ori mai bagi o bere ;). Îți iei fisele și te așezi la alte cozi, unde toate prețurile sunt în fise, deșteaptă furăciune, pentru că un hot dog nu ți se pare mult, 2 fise...serios??? adică 12 lei!!!???!!! Bun, ne punem burțile la cale și pornim în căutarea locurilor, norocul nostru că încă e lumină afară, altfel cred că stăteam pe jos, ca europenii, pentru că-mi uitasem ochelarii! Niște scaune, multe scaune, de plastic, numerotate cu o cariocă, atât rândul cât și locul. Bine, bine dar aceleași scaune au fost folosite, evident și la alte evenimente, numerotate diferit...așa că pe un scaun vedeai 7 numere, iar tu îl luai de bun pe ăla care ți se părea scris recent :)) Ora de începere, pe bilet era 20.30, dar am primit mail că începe la 20.00 așa că pe la fără zece, așteptam cuminței...și la fix a început!!! Dance me to the end of love! Superb! În jur forfotă, au venit târziu, nu erau plasatori, nu-și găseau locurile, se făcuse întuneric, noi strigam: Doamnă luati loc!!! Vrem să vedem!!! Romantic, romantic, dar frigul parcă te făcea să-ți ții jumătatea și mai strâns în brațe! Faptul că organizarea a lipsit, mi s-a părut lipsă de respect față de artist și față de cei care au dat niște bani să-și bucure sufletele îndrăgostite. Leonard Cohen a cântat extraordinar, parcă pentru fiecare din noi, în parte!

Și tu tragi cu ochiul pe Facebook?

Ce ți-e și cu facebook-ul ăsta..."redevii" prieten cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de 20 de ani dar cu care ai stat în bancă la școala generală sau liceu, te împrietenești cu colegii de birou și câștigi puțin din viața lor intimă, aflii lucruri noi și poate interesante, apar oportunități, împărtășești gânduri și stări, dar sunt persoane cu care nu suntem prieteni din mai multe motive:
-ne știm dar nu la nivel de "friend request"
-nu i-am văzut în viața noastră
-ne-ar putea crea varii probleme simpla apariție
-nu vrem ca "foștii" să ne vadă mai puțin bronzate, cu multele kilograme în plus, la brațul unora care (poate) nu sunt chiar de poză...
-pentru că nu vrem ca "ele" să ne afle actuala stare civilă, să ne cunoască soția și/sau copilul.
Cu toate astea, intrăm periodic pe paginile lor și dacă avem norocul să nu aibă setări "friends only"...URMĂRIM ce a mai făcut, cum arată, cu cine e prieten, unde mai lucrează, pe unde mai stă și ce-i mai place. E corect să te uiți pe gaura cheii virtuale?!

Vorbă din "bătrâni"

Am aflat de la o prietenă un lucru interesant pe care l-a spus bunicul ei, cu mult timp în urmă: Poți să iei băiatul de la țară, dar nu țara de la băiat! De cele mai multe ori, se aplică...excepțiile sunt puține și greu de găsit!

Cuvinte pentru tine

Îți mulțumesc pentru curajul de a îngenunchea in Piața Sfatului, pentru "grăuntele" care îți seamănă din vârful degetelor mari până la vârtejul de culoarea grâului și pentru că exiști. Te iubim!

La Femei pe Mătăsari

Am fost la "Femei pe Mătăsari" și știți ce? mi-a plăcut tare!!! Un eveniment cu adevărat reușit, cu alte tipare și idei, o atmosferă aparte probabil și datorită locației. Nu mi-am imaginat niciodată că un târg va fi organizat la ușa casei mele...atât de aproape...sunt mare amatoare de târguri indiferent de profilul acestora! Chiar și în vacanțe îmi "terorizez" camarazii cu pierderea orelor prin bâlciurile locale! Spre surprinderea mea evenimentul Femei pe Mătăsari s-a desfășurat și anul trecut însă, n-am auzit o vorbă, de unde deduc faptul că fugisem din localitate altfel sigur nu-l ratam. S-a închis strada. Lumea, la capătul trecerii de pietoni, era altfel...oamenii deveneau brusc mult mai relaxați, zâmbăreți, interesați și încântați. Imaginația, creativitatea, buna dispoziție și dibăcia "handmade" și-au făcut de cap cu cap!

Absent!

Urechile vor să audă: "Hai, vino la tata!", apoi, să simt o îmbrățișare și fruntea să-mi fie pupată părintește...

Ce aș vrea vs. ce am!

Astăzi, aș vrea câteva chestii:

-să știu să merg cu bicicleta
-să am televizor în dormitor (viața noastră de cuplu e prea faină, un tv nu înseamnă nimic :))
-să merg în concediu, poate chiar la Buni, în Cluj
-să am levănțică, în vază, pe măsuța de pe balcon
-să umblu pe străzi, mult
-să am mai mult timp pentru citit
-să scap de câteva kilograme
-să am (încă) un psihoterapeut
-să mănânc pită proaspăt scoasă din cuptor
-să beau un pahar de vin și să stau de vorbă cu fiecare, în tihnă

Dar, de fapt, realitatea e alta: mă uit la tine și crede-mă, AM TOT!!!
Iubesc tare o Bulină!

De ce te holbezi?!

Mă enervează teribil oamenii care atunci când văd un cărucior în care un bebeluș fie se joacă, fie doarme, năvălesc asupra lui!!! Pentru numele lui Dumnezeu, de ce???!!!! Poate ești răcit, poate ești "prea" străin, poate nu te-ai spălat pe mâini, poate ești urât/gras/netuns/blond/brunet/femeie/bărbat/pici/bunic sau poate pur și simplu nu te place!!! Dispari! Dacă îmi faci copilul să plângă, te calc pe cap și îți vîr omida preferată a copilului pe gât, să te înveți minte! Mai mult decât atât dacă seara plânge, l-ai deochiat, dacă mâine răcește, i-ai dat viruși, dacă peste o săptămână e indispus....stii ceva? oricum te blestem, curiosule!

Poate fi ultima :(

Oare de câte ori ne gândim atunci când îi îmbrățișăm pe cei dragi, că poate fi ultima dată? Plecăm trândind ușa, ne sărutăm pe fugă, nu ne privim în ochi, nu ne spunem nimic, cu gândul că le vom face pe toate când ne revedem...chiar, când ne revedem???? Ar fi păcat să nu facem ce simțim, exact când simțim și să nu ne mai vedem...rămânând cu regrete.

Încerc să-mi dau drumul

....la scris, desigur! E greu să găsesc un subiect potrivit, după un trimestru de absență! În viața mea s-au petrecut schimbări, au apărut minuni, am devenit "altcineva" și "altceva", nu am mai avut timp să scriu, dar zău că nu-mi pare chiar atât de rău! Mi se părea nepotrivit să încep cu sfaturi despre cum să schimbi un scutec, să faci băiță, să alăptezi sau cu povești desptre cât de minunat e să-ți descoperi puiul atât de dorit și de iubit! E foarte adevărat că în toată această perioadă de pauză, am și "trăit", m-am lovit de lucruri ce poate ar fi meritat să fie postate, dar sincer, puținele momente de răgaz au avut altă destinație. Sper să revin în forță, poate cu lucruri interesante, ori vechile prostii...sau să mă reprofilez?!

De ascultat! Declaratie?!