...de sezon

Vă doresc să aveţi spor la împodobit bradul, să vă bucuraţi din plin de acest moment şi să aveţi grijă să nu fiţi singuri!

Veneția

În Veneția nu știi niciodată unde ești exact....?! Rătăcești ”misterios” printre străduțele cu dimensiuni ce te trimit cu gândul la povești. E un amalgam de culoare, muzică, apă, gondole, măști și dogi! Orașul are reguli, iar localnicii țin cont de asta:
1. Nu se fumează în spații publice (restaurant, cafenea, bar, cameră de hotel etc.) - dacă vrei să fumezi, ești invitat pe terasă chiar și la -10˚ C.
2. Trebuie să respecte stilul arhitectural, nu se permit modificări ale construcțiilor, de aceea nu există nici o clădire modernă!
3. Ambarcațiunile cu motor au fost acceptate după lungi studii, dar a fost impusă o limită de viteză (~20 km/h) pentru a nu crea valuri ce ar putea grăbi deteriorarea fațadelor.
Locul ideal pentru redescoperire, visare....pentru tine! Aerul ”old” îți facilitează transpunerea în orice perioadă dorești, de exemplu, se spune că la Caffe Florian s-a adus cafeaua pentru prima dată în Europa! Astăzi poți să savurezi o cafea pe aceiași masă de marmură și în același decor ca în 1720...
Nicio poză și nicio descriere amănunțită nu te pot face să-ți dai seama cu adevărat ce-i acolo...Pentru mine, Veneția e o minune!

1 Decembrie

La mulți ani, România! Sper să fii sănătoasă, înțeleaptă, echilibrată, liniștită și mult mai EDUCATĂ. Pentru toate astea, însă, trebuie să ai grijă de medicii, profesorii și toți ceilalți oameni care îți dăruiesc viețile lor!

Mass media ? Glumești!

Nu am citit în niciun ziar de împlinirea a 60 de ani de la înființarea Corului Filarmonicii George Enescu și nu am văzut în nicio emisiune, fragmente din concertul Misia de la Opera Națională București! În schimb aud știri/analize/comentarii privind diverse sinucideri, împărțiri de averi, amanți descoperiți, pictoriale incendiare realizate pentru Playboy sau alte ”chestii”. M-ar bucura articolele despre lansări de cărți, licitații de tablouri, prezentarea unor piese de teatru care sunt puse în scenă în perioada asta sau o expoziție de origami. Aș urmări cu interes emisiunile în care ”povestesc” cercetători, critici literari sau de film, actori, scriitori, profesori ori puținii meșteșugari ai vremurilor noastre. Mediile de informare nu merită niciun minut de atenție din partea noastră, cât timp ne invadează cu lucruri fără valoare!

Luna

Pentru toţi cei care iubesc deşi n-au înţeles niciodată ce-i iubirea!
Luna pătrată

Înşelatul, privit diferit

Am văzut Marţi, după Crăciun. A fost primul film, în timpul căruia am simţit că trebuie să părăsesc sala de cinema!! Mă lăsau nervii....Deşi subiectul e asemănător cu cel din Eyes Wide Shut, nu se pot compara din niciun punct de vedere...Nicole Kidman arată bestial goală..."amanta blondă" din filmul lui Radu Muntean e dizgraţioasă! Povestea e des întâlnită, auzim şi vedem zi de zi personaje care au rolul fie de amanţi, fie de soţii devotate. Cei care aleg să-şi petreacă o parte din timpul lor cu altcineva, deşi cineva drag îi aşteaptă, nu trebuie să uite că rolurile pot fi inversate foarte uşor.
Când îţi bei ceaiul, pe canapeau din living, te concentrezi mai greu la cartea pe care o rasfoieşti pentru că ochii îţi fug pe ceas şi te tot întrebi: OARE DE CE NU APARE?! Aceleaşi trăiri avea şi celălalt când tu întârziai, nu răspundeai la telefon, invocai îmbolnăvirea subită a pisicii sau se impunea plecarea într-o delegaţie....

If you'll be my bodyguard

Pentru zilele în care fredonam, dansam şi râdeam cu mama vizionând clipul sau ascultând piesa la radio... Azi, mă amuz şi îmi place la fel de tare!

La radioooo

Întâmplător, am descoperit National Fm... e ciudat să asculţi Gheorghe Gheorghiu, Zdob şi Zdup, Marina Voica, Pasărea Colibri. Sunt melodii care te amuză, te întristează, te pun pe gânduri..Oare de ce sunt oamenii nemulţumiţi de propunerea difuzării de muzică românească într-un procent de minim 40 %?! Nu eşti obligat să te chinui...ai libertatea să alegi, schimbi postul sau investeşti într-un Cd (nepiratat :))) Când tranzităm teritoriul altui stat, radioul difuzează foarte, foarte puţine piese în engleză. La noi, urlă "mamasita", "trompeta" şi altele "gen"! Cel mai des, radioul meu e Magic(fm)!

da ori ba?

Când o persoană care îți este foarte dragă, îți spune, cu o urmă de regret în privire, că uneori, oamenii au nevoie de "atât de puțin" să fie fericiți, tu la ce te gândești? Mă dor lacrimile grele, îmi urlă gândurile și sufletul mă roagă să fac ceva.... sfârșesc întrebându-mă de ce? Fie nu faci alegerile potrivite de la început dar îți asumi asta, fie lucrurile se schimbă radical pe parcurs...eu încă n-am aflat!? Înclin să cred că vine vremea când regreți asumarea unor decizii.

A. Păunescu

Mi-e teamă să pornesc radioul sau televizorul şi nu mai vreau să citesc ziarele pentru că refuz să primesc veşti proaste despre Adrian Păunescu. În 2004, la un prânz, lângă Piaţa Sfatului, mâna acestui om a scris un rând doar pentru mine...l-am privit îndelung, cu emoţie şi apreciere. Acum, mă rog să mai stea...

Adrian Păunescu, în "31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă «De la un cardiac, cordial»":

"De-aicea, de pe patul de spital
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate!".

Eat Pray Love

Învață să faci tot ce simți! E important să-ți faci curaj pentru realizarea oricărui vis, fie că vrei să vizitezi Brazilia, să faci un copil, să bei o cafea cu cel mai bun prieten al "lui/ei", să practici yoga sau să...te refugiezi în lumea propriilor tale gânduri la Herculane. Trebuie să-ți urmezi dorințele, să speri, să ai încredere în tine și să nu te uiți de prea multe ori în urmă...privirea pe care o cauți sigur e chiar lângă tine!
*filmul e "bestial", îți arată tot ce știi de fapt, dar încă nu le-ai descoperit "cu voce tare"!
*Pașii Juliei Roberts pot fi și ai tăi dacă vrei!
*Mi-am dat seama, din nou, că m-aș putea muta în Italia!
*E interesant tipul pe care l-am văzut și în Vicky Cristina Barcelona.
*Un film care te face să râzi, să plângi, să visezi și să crezi în ce îți dorești!

Ador să ascult ploaia!

Zilele astea plouă, motiv pentru care dimineaţa renunţ să pornesc radioul, prefer să ascult zgomotul picăturilor de ploaie...nimic mai relaxant.Oameni ocrotiţi de umbrele, elevi zgribuliţi pe la colţuri, cafenele aglomerate şi amici care povestesc încălzindu-şi mâinile lângă cana cu ceai de....caise şi scorţişoară!

M-am săturat să fiu naivă!

Am crezut întotdeauna în oamenii din jurul meu și cel mai probabil o voi face în continuare, cu tot sufletul. Acceptarea unor principii, compromisuri, plăceri, dorințe, dar și mizerii, poate duce la frustări! E inutil să speri că poți determina "omul" să nu mai fie încăpățânat, egoist sau să aștepți să se schimbe! Închid ochii în fața unor situații care nu-mi fac plăcere, port discuții care nu-s pe placul meu, fac "lucruri" cu care nu sunt de acord, în speranța că cei pentru care fac asta vor înțelege ceva și vor lua atitudine în viitor. Nu se întâmplă niciodată așa cum sper și sfârșesc prin a mă dezamăgi! Oare cu tine ar fi fost altfel?!

Cum să nu-ţi fie drag?!

Nu ştiu cum se face, dar se întâmplă des să mă trezesc în mijlocul unor discuţii şi depănări de amintiri legate de copilăria bărbatului din viaţa mea. Multe se repetă, unele mă amuză, altele mă intrigă şi multe nu mă interesează!! Din ultimele informaţii primite (în contextul de mai sus), am aflat "un răspuns" care m-a făcut să râd în hohote!
-Câţi ani ai?
-1 an!
-1 an şi câte luni?
-Nicio lună! Luna e pe cer!!

Un joc de cifre!

12.10.2010 (doar 0, 1, 2) - atât de simplu!!! Azi mă simt copil, mai mult ca oricând, fără o explicaţie pertinentă. Vreau sănătate, iubire, respect, preţuire, prieteni de încredere/adevăraţi, familie fericită şi să-mi fie bine.

Bine că eşti tu dăştept!

Într-un chioşc de ziare, intră un tip agitat, căuta o revistă!
El: Revista Lumea o aveţi?
V: Lumea Femeilor?
El: NU! Lumea normală, nu a femeilor!
Am vrut să-i dau o replică, dar brusc, mi-am dat seama că nu am chef de el!!

Ce e şi cu visele astea?

M-am visat într-o altă ţară...Doamne, înţeleaptă alegere! Le-am povestit colegelor despre cei doi şoricei albi, drăgălaşi, apăruţi în visul meu şi care m-au făcut să urlu!!! Încă n-am înţeles dacă mi-e teamă sau scârbă?! Toate bune...până când au început păreri, încurajări, întrebări, zâmbete....m-au făcut să râd...ăsta e semn cert că rămân însărcinată! Serios?! Ciudat! Am visat şoricei, deci trebuie să-mi fac un test de sarcină?!! Hai că sunteţi caraghioase!

Şi afară plouă, plouă...

Îmi place ploaia la nebunie! Oameni aleargă să nu-i plouă prea tare (deşi se pare că nu s-a dovedit vreo diferenţă), femeile sunt distruse că "tocmai şi-au întins părul cu placa" şi ploaia le strică "freza", hainele nu se usucă la timp, bizonii accelerează în dreptul staţiilor în care aşteaptă călătorii...foarte mulţi oameni sunt supăraţi că plouă. De ce?!!
Eu sunt foarte încăntată de ploaie, poate pentru că e unul din elementele toamnei, anotimpul meu preferat ;) Îmi port cizmele de cauciuc, mănânc gutui, adun frunze, mă ascund sub umbrelă să-mi sărut iubitul şi uneori alerg desculţă ... prin ploaie!
Melodia de azi

Biserica "Sf. Precista" - Galaţi, 1646

Dacă ajungi prin Galaţi, trebuie să te plimbi pe faleză (alte variante existente în oraş, n-am prea descoperit...)! Băncile, martorii săruturilor pătimaşe ale îndrăgostiţilor, te trimit cu gândul la .... cineva drag! În zona falezei sunt blocuri cochete, clădiri interesante ale celor mai importante instituţii din oraş, iar undeva mai sus domneşte una dintre cele mai frumoase biserici văzute de mine! Parcă e ruptă dintr-un alt film... înaltă, cochetă, cu ziduri groase, reci..mirosul din biserică e o combinaţie de istorie, tămâie, lumânări şi un strop de Dunăre! În curtea îngrijită, "trebăluieşte" de zor un tânăr, păzit de câţiva porumbei, care stau pe zidul bisericii...

Parol!

Nu te poţi lispsi prea mult de momentele voastre involuntare petrecute noaptea. Dormind, invariabil cauţi umărul, mâna, coapsa, gura, ochii sau degetele partenerului, probabil e un gest de dragoste şi siguranţă. Se intâmplă să te trezeşti ţinut în braţe, sărutat sau mângâiat..la fel cum ţi se poate întâmpla să-i oferi tu astfel gesturi jumătăţii tale, deşi dormi! Ador să dorm ţinându-te de mână

Miros de toamnă

Anotimpul meu preferat... pentru mine toamna are miros de ploaie, crizanteme şi murături! Ceai fierbinte de iasomie sau vanilie, o pătură călduroasă, castane, plăcintă cu dovleac, o umbrelă, plimbări pe străduţele "dintr-o altă poveste", mirosul grădinilor şi misterul ochilor mei....plâng sau sunt picăturile de ploaie?!

de lângă un ceai fierbinte

Toamna asta mi-a adus o răceală relativ ușoară...mă doare gâtul, "îmi ard ochii" și îmi beau ceaiurile...doar în pat! Sunt condamnată la lipsa efortului fizic de orice natură ;))Profit de moment să îmi devorez cartea în liniște și parcă aș revedea Autumn in New York...

Hai că asta-i bună!

Rar mi se întâmplă să beau bere şi atunci aleg să-mi satisfac pofta cu Timişoreana! Alegerea are la bază visul meu de a mă muta în Timişoara şi îndrăgostitul aparte în/de Banat. Momentul îl savurez, la început nostalgic şi îl închei râzând!
De curând, am aflat dintr-un articol bine documentat că berea Timişoreana e făcută la Buzău. Cum??! Eu beau Timişoareana cu gândul la tine şi tu o "produci" la Buzău?! Hai că beau pălincă de la Mărgău şi ştiu o treabă! PROST (deutsche)...

Fredonez!

Zilele astea fredonez o melodie care a apărut înainte ca eu să vin pe lume. Sigur și atunci o fredona cineva drag mie...
Fain videoclipul! Nu-i așa că zâmbiți?

Mâinile nepotrivite.

Aici, unde se pune accent pe detalii, finețe, eleganță, calitate, îndrăznesc să spun chiar lux, puteți vedea niște mâini urâte, inexpresive și niște unghii "neîngrijite". De ce oare?

Închis la camera de gardă?!

Aseară am ajuns pentru prima dată în camera de gardă a unui spital din Bucureşti. Slavă Domnului că suport eroic durerile de orice natură... După 1 săptămână în care am tot suferit, speriată fiind, am hotărât că e momentul să mă vadă un medic !
Camera de gardă, ora 21.05, o asistentă, lăţită pe un pat , cu ochii în tv. Nu speram să mă aştepte cu covor roşu sau cu pâine şi sare, dar totuşi...mai decent! Află cu ce afecţiuni mă lupt și sună insistent să solicite medicul de gardă. Şi apare...o "ciufută", cel mai probabil rezidentă, deranjată în timpul vizionării unui film (artistic, nu documentar)! Mă priveşte şi mă ia la....11 metri! O ascultam suferind, speriată şi cu lacrimi în ochi. Ce vă doare? De când vă doare? De ce aţi venit duminică seara? Nu am putut să-i dau nici un răspuns, însă trebuie să-i mulţumesc celui care mi-a fost alături! În final, medicul m-a consultat şi asistenta m-a tratat.... Am îndurat tratamentul, am plătit intervenţia şi am plecat bombănind. Refuz să cred că miile de medici care aleg să profeseze în alte ţări, îndrăznesc să adopte un asemenea comportament faţă de pacienţi.
1. De ce îmi plătesc, lunar, contribuţia la "sănătate" şi când ajung în camera de gardă (extrem de rar), trebuie să achit consultaţia/intervenţia?
2. Când ar trebui să mergem la medic, astfel încât să fie comod pentru el? (Duminică seara, sigur, nu!)
3. Cum aflu numele , funcţia, specialitatea celui care mă consultă, având în vedere lipsa ecusonului?
Mai am multe întrebări, dar, la ce bun....?
Să fim sănătoşi, că în baza sistemului sanitar din România...Deci, ne mutăm în Suedia?

Copilărie...

Cu dor și emoție am vizitat parcul în care mi-am petrecut majoritatea "chiulurilor" din clasele I-VIII. Eram o copilă înaltă, slabă, blonduță și cu pistrui...fără prea multe griji. În imaginile de mai jos, sunt oamenii de azi!

Toboganul copilăriei mele, piesa de rezistență a parcului



Leagănul, preferatul meu



La final, o gură de apă

Vidraru

Detalii:
Suprafață totală a lacului - 893 ha;
Lungimea lacului - 10,3 km;
Adâncimea - 155 m;
Deși nu mă pricep, barajul mi se pare impecabil din punct de vedere tehnic! Mai avem de lucrat la educația oamenilor care trec pe acolo, aruncă gunoiul pe jos, dacă ar putea să parcheze toate mașinile central ar fi perfect, aruncă pâine și se distrează așteptând peștii lihniți...Sunt frumuseți ale naturii de care unii chiar nu merită să se bucure!
Avem o țară superbă!

Radio Vacanța!

Ascultam radio Vacanța...știrile de la ora 19...în engleză! Ce?! ascultam șocată...aflam despre "muzeul de la Tulcea", " târgul de antichități de la Eforie Sud", "Sărbătoarea Lucian Grigorescu de la Medgidia" și alte evenimente desfășurate pe litoral. Informații utile pentru turiști: unde pot merge, ce pot vizita, prognoza meteo, date privind numărul unic 112. Au urmat știrile în franceză, germană, rusă și italiană! Incredibil! Unora chiar le pasă de puținii turiști care mai rătăcesc pe la noi... Felicitări "veteranilor" de la Radio Vacanța!

Vrei...masaj?

Mă tot întreb ce-i în mintea partenerilor noştrii în timpul şedinţelor noastre de masaj... Mâinile unui necunoscut se bucură timp de 2 ore, de întreg corpul nostru. Abdomen, braţe, fese, coapse, gambe, tălpi...toate vibrează! Tu la ce te gândeşti? La ce-ţi fuge mintea în timp ce eu "zac" sub presiunea braţelor lui?!

Muzichie

Zilele astea ascult doar Julio Iglesias.Din nou

Inception

Sunt ameţită...am ieşit din sala de cinema, cu dureri de cap! Bun filmul! Mi-a fost teamă de la început până la sfârşit! Am tresărit de multe ori, mi s-au umezit ochii şi am trăit fiecare secundă aşa cum am putut... De multe ori mi se întâmplă să anticipez momente, replici, gesturi, de data asta nimic! Ideea filmului e genială, ecranizarea de excepţie, "efectele" te cam făceau să-ţi strângi partenerul de ...mână!
Di Caprio joacă bine, atât.
Trebuie să te concetrezi şi să fii foarte atent, să poţi înţelege ceva din film!
Mi-a rămas în minte asata:
Tatăl : -Sunt dezamăgit...
Fiul: -Da, ştiu! Eşti dezamăgit că nu am fost ca tine.
Tatăl: -Nu. Sunt dezamăgit că ai încercat!

Mi-am agățat un hamac aici....

Și am citit despre dragoste! Prima întrebare: Cine ești? (nu aștept/accept răspunsuri în care îți invoci meseria/statutul/naționalitatea)! Am aflat că iubirea nu înseamnă sentimente, plăceri, supărări, lacrimi, zâmbete, compromisuri, declarații, îmbrățișări, protecție, respect, înțelegere, pasiune.
Iubirea este.

Ce film? Knight & Day...

Vaaai, ce nasoală e Cameron Diaz și ce sexy e Tom Cruise! Diaz e "trecută", nu mai exprimă nimic, în schimb Tom Cruise te atrage, zâmbește ștrengărește, are o dantură impecabilă, o ținută ireproșabilă...mi-ar plăcea însă, să-și mai lucreze puțin "pieptul"! Bun să trecem la film. L-am găsit fără subiect și predicat! Sare mașina în aer, rezistă sub apă n+1 minute, cu 2 cartușe ucizi 2000 de oameni, etc. e totuși prea mult S.F. pentru mine! Cred că din toată povestea, mi-au plăcut doar două lucruri: expresia "mă sinucid, apoi o omor pe ea" și părinții lui! Aștept un film care să-mi placă...

Pe fugă

Îmi propun să renunț la mașină pentru o zi! Programez ceasul să sune mai devreme și...primul lucru pe care-l fac dimineață e să apăs cu disperare "snooze"! Prefer să mai dorm și să iau mașina...într-un final mă dau jos din pat și mă mișc în ritmul meu mult prea lent! Eram pe picior de plecare și mă răzgândesc!Fug la metrou, iau niște covrigi (tot poftesc de câteva zile), îmi deschid cartea, parcurg 2 capitole și ajung. E adevărat cu 10 minute mai târziu, dar cu un zâmbet...vai! M-a bucurat folosirea mijloacelor de transport comun, schimbarea macazului și energia căpătată surprinzător! Ziua s-a încheiat cum nu se putea mai bine: un film la cinema, o limonadă și o plimbare de la Universitate până acasă (ahh și oprirea la pitt stop: o țigară fumată într-un părculeț insulă - Izvorul Rece).

Admiterea

Zilele trecute, trecând prin fața Facultății de Drept din cadrul UB, am simțit încărcătura emoțională generată de examenul de admitere de anul acesta. Erau viitori studenți, însoțiți de părinți, bunici, frați, prieteni, mentori pregătiți să-i aștepte, să-i asculte și mai ales să-i felicite. Vis-a-vis de Facultate, pe o băncuță, rătăcită printre oameni, o măicuță citea o carte de rugăciuni...e o imagine care te îndeamnă să fii mai bun și să nu uiți să te rogi.

Fără Frontiere...

Astăzi, am aflat că un om foare drag mie își încheie un capitol din viața sa. A fost un capitol plin de energie, cu urcușuri și coborâșuri, cu zâmbete și lacrimi,succes, eșec, multe lucruri realizate cu devotament și cu multă, poate prea multă implicare. Se încheie fără să-și fi dorit asta acum! Știu că-i aleargă prin minte sute de întrebări, rememorează secvențe trăite și lăcrimează cu gândul la momentele sufletului pierdute în schimbul realizării acestui capitol, care iată, se încheie aici. Am mare încredere în puterea, profesionalismul și stropul de noroc de care are parte. Felicitări pentru tot ce ai făcut în ultimii ani! "Echipa" te iubește!

Am găsit pe undeva şi mi-a plăcut tare

Răbdarea care izvoraşte din iubire

Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi incalte cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.
Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: "Doamna, dar sunt puse invels..." Intr-adevăr, erau pe picior greşit...

Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când iar cizmuliţele erau incălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia.

Însă atunci băieţelul a zis: "Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!" In loc să strige la el:"De ce nu mi-ai spus??" educatoarea şi-a muscat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe.
Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus: "Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le incalţ pe astea azi." Acum ea nu mai ştia ce să facă...Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a incălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a intrebat:
"Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun in mâini ca să poţi pleca afară!" Răspunsul? "Le-am băgat in cizmuliţe ca să nu le pield..."

Genele care mă inspiră

Am parte zi şi noapte de cele mai frumoase gene din lume. Fiecare privire îmi mângâie trupul şi mă ajută să parcurg drumul spre....frumos! Le "găsesc" lungi şi suficient de curbate cât să fie "memorabile". Mă acoperă în scopul protecţiei de exterior, de la ploaie până la alte priviri; uneori îmi servesc drept hamac,unde să-mi aştern gândurile; alteori mă ajută să traversez stările mai puţin plăcute şi îmi inspiră frumuseţe, dreptate, înţelegere, bucurie şi obligatoriu "zâmbet"!

Exces

Vara e anotimpul exceselor de alcool,tutun și dragoste. Serile de vară sunt superbe! Petrecute în grădină, picăturile de pe paharele de șampanie strălucesc lângă lumânarea parfumată, shisha respiră lângă pocalul cu vin roșu, uneori lângă vodcă sau ceai de iasomie și vanilie. Nimic mai relaxant! Toate serile sunt dedicate relaxării, citind pe șezlong, meditând, povestind mai curajos dat fiind consumul de .... ce-ți place ție! Nopțile sunt pasionale așa cum știe "vara" să ți le ofere. Fiecare anotimp are farmecul său, însă vara îți dă mai multă libertate să te bucuri! În final, anunț că anotimpul meu preferat e toamna!

Am mai modelat lutul!

Ador să mă joc! Privesc lutul ca pe o legătură eternă cu copilăria! Te poți juca oricum și oricât,constatând la final că lutul capătă viață sub diverse forme. De fapt sunt obiecte lucrate perfect, fiecare stabilindu-și perfecțiunea!

File de poveste

Am cunoscut pe maestrul Ambrozie. Nimic nu te poate bucura mai mult...trebuie să ai ocazia să asculți câteva rânduri din jurnalele vieții unui om care are ce să-ți povestească. E adevărat că și lucrările sale îți spun mult dar fiind completate de câteva vorbe înțelepte te fac să te simți mult prea "mic"! După primele minute, te minunezi de optimismul său, însă te contrazice spunându-ți: "ai zice că sunt foarte optimist dar nu-i așa"! Am primit cele mai de preț ore, timp în care a povestit diverse lucruri fără să repete sau să plictisească. Invitația în atelierul său a venit după ce a precizat că nu a mai făcut ordine de 25 de ani și că pereții sunt goi pentru că nu a mai ajuns la ei..Fantastic?! Și mă intreb oare cum arată acestă cameră, martora tuturor creațiilor? În câteva momente amuțesc...mormane de tablouri, pânze începute dar nefinalizate, rame ce așteptau să imbrățișeze flori, statică sau Veneții, un biet șevalet, pensule, culori, un radio și un telefon. Într-adevăr era imposibil să ajungi la pereți... Pentru a ajunge la întrerupător maestrul se folosește de instrumentul ce-i susține brațul pentru a desena "finețuri". Sunt mâhnită de vremurile pe care trebuie să le trăiască astfel de oamenii și mă gândesc nostalgic la timpurile trăite despre care au ce să povestească. Mă rog pentru sănătatea maestrului și îi mulțumesc pentru toate vorbele.
O parte din "Ambrozie" va fi lângă mine
întotdeauna.

Ce mai fac?!

Astăzi am ales să-mi arăt dragostea așa.

Pentru tine? Orice!

O lacrimă rece mi se prelinge pe spate, iar tu încerci să o ascunzi cu fumul țigării pe care tocmai o fumezi . Borurile pălăriei mele ating insula ce domnește la picioarele noastre. Da, vorbesc despre insula care ai vrut să fie a noastră în semn de mulțumire că te însoțesc necondiționat. Norii par desenați deasupra mării ce pare a fi de sticlă, spartă din loc în loc, de răutăți..

O dimineaţă puţin altfel..

Îmi încep ziua trăgând de mine să cobor din pat...wake-up!!! cât de greu poa' să fie?! E ultima zi de lucru, înaintea concediului muuuult aşteptat! Fac mari eforturi să nu mă împiedic pe drumul spre cana cu cafea, revin şi cad pe gânduri... Blugi sau pantalonii negri; Oare azi plouă sau mă topesc, din nou, înaintea îngheţatei pe care o am lipită de buze; Să-mi pun tocuri sau nu, având în vedere că am o gleznă umflată de vreo 4 zile??!! Şi tot aşa...constat că e târziu...aleg pantalonii negri şi încălţări fără toc, iau două guri de cafea, îmi rimelez genele, aplic un gloss pe buze şi plec! Sunt în întârziere şi spre norocul meu majoritatea semafoarelor nu funcţionează iar eu sunt întotdeauna pe drumul cu prioritate! La primul semafor "zglobiu" aşteptând culoarea verde, aflu că sunt atrăgătoare aşa somnoroasă, cu ochii mici şi buzele uşor umflate. Un tip din trafic mă priveşte insistent şi-mi zâmbeşte...încearcă o abordare, dar mâna mea stângă îi arată culoarea verde a semaforului!

Felicitări ISIS!

Îți mulțumesc pentru bucuria pe care am trăit-o cu ocazia primului examen din viața ta! Mă bucur atât pentru reușită cât și pentru emoțiile pe care ai reușit să ți le stăpânești. Am rămas fără cuvinte, în secunda în care am realizat, că timpul a galopat și TU lupți cu ambiție și conștiinciozitate să obții tot ce-ți dorești!
Îngenunchez în fața ta, drept mulțumire că exiști!
Cele mai valoaroase și profunde relații, sunt cele dintre frați/surori! "Partea aceea" din tine te înțelege cel mai bine, te iubește necondiționat și e acolo întotdeauna când tu ai nevoie de un gând, un sfat, un umăr, o îmbrățișare sau un zâmbet...
Câteva cărți în care trăirile și rolurile fraților/surorilor, îmi par bine conturate:
*Jocurile destinului - Douglas Kennedy
*O relație specială - Douglas Kennedy
*Fiica tăcerii - Kim Edwards
* cele mai recent citite, dar sunt multe altele!

Câinele alb

De o vreme, zâmbesc în fiecare dimineaţă, în drum spre birou. Undeva, pe un colţ, la Universitate, o "tanti" a Capitalei (a se înţelege homeless), stă pe nişte scări însoţită de 2 câini. Alb şi negru! Cel alb, este cel mai frumos câine pe care l-am văzut.Este foarte îngrijit, are o blană curată, strălucitoare şi un chip blând, cu ochii de culoarea coniacului. Îmi doresc foarte mult să-i surprind în câteva poze, insă mi-e teamă să o abordez pe "doamna şi vagabonzii" sau "vagabonda şi domnii"!...
Sper să revin cu imagini cât mai curând!

Să ne mai gândim la clădiri...

Cu ceva timp în urmă vorbeam despre clădirile pe lângă care trecem şi care deşi ne impresionează nu putem afla prea multe în ceea ce priveşte istoricul, arhitectura, etc. Am rămas cu " gura căscată" citind în adevărul de seară despre "Prietenii Muzeului de istorie a României" şi proiectul acestora "Monumente istorice din Bucureşti - ieşirea din anonimat". Mă bucură nespus astfel de iniţiative, care din păcate sunt puţine şi nu sunt apreciate de un popor incă needucat! Mai multe...
Trebuie să-i mulţumesc Alinei pentru grija de a mă aproviziona cu ediţia de seară a ziarului adevărul.

Picături de ploaie.

Eram în trecere prin orașul lui... o ploaie de vară. Deși știu că-i place trupul meu ud, un bărbat s-a oferit să-mi țină umbrela pentru a traversa o alee ce mă ducea la o întâlnire cu el!
Un alt bărbat, în orașul nostru... îl rog să mă ajute în fața furtunii, dar nu vine pentru că nu găsește umbrela!

Eurovision 2010

A fost prima dată când am urmărit cu sufletul la gură Eurovision. Felicitări pentru obținerea bronzului! Mi-a plăcut foarte mult melodia care a reprezentat România, mi-a fost teamă de emoțiile zărite pe chipul lui Ovi, dar am avut încredere în talentul celor doi arătat din plin și în semifinală. Comentatorii de la TVR nu au fost pe gustul meu, erau greu de urmărit în privința coerenței...iar Leonard Miron m-a călcat pe nervi!!! Geanina Corondan a fost chiar plăcută doar că trebuia să dea curs unor discuții absolut stupide deschise de ..." blondul cu cârlionți" care nu știu de unde a mai apărut la tv după o absență de câțiva ani buni! Mi-a mai plăcut prestația Moldovei, Serbiei și Greciei! Franța a fost "dansabilă", probabil va fi auzită des pe litoral! Restul pieselor nu mi-au spus nimic! Turcia a mers pe rock și e discutabil, nu toată lumea apreciază acest gen, iar câștigătoarea (Germania) e prea " Avril Lavigne" pentru mine!

Răspuns la întrebarea de azi dimineaţă

În primul rând, plâng pentru că nu fac faţă momentelor în care trebuie să ne luăm rămas bun,recunosc, mi-e greu fără tine!
Alte lacrimi îmi inundă ochii pentru că aseară am adormit, din nou, singură!
Pupatul tău mi-a afectat machiajul!
Deşi îmi place brăţara ta, mă enervează că mi-a agăţat jacheta şi plâng.
Preferam să mă săruţi, să mă imbrăţişezi şi să te ocupi mai târziu de plic, drept urmare mai eliberez câteva lacrimi!
Te aştept la malul mării, aşa cum îţi place....zâmbind!

Modelaj în lut!

După primul atelier de modelaj în lut:

Furtună în somn

Am avut motive serioase să dorm ca un "prunc". Cerul era alb, în depărtare se zăreau fulgerele roz, iar teiul abia își stăpânea crengile. Adorm. Dimineață domnea liniștea lăsată, aparent de o "ploaie"! Primele vești erau despre furtuna nopții, crengi rupte, inundații și somnul meu profund. Trăiesc bucuria că nu am auzit nimic, pentru că îmi este teamă de reacțiile naturii, de fapt e vorba de neputința în fața arsenalului unei furtuni. Drumul către birou m-a dus cu gândul la toamnă...străduțe inundate, frig, stații de troleu' (firobuz) "pline ochi de apă",oare anotimpurile au făcut schimb de luni?

Nu ştiu cine a zis?!

Sunt prea sărac să-mi cumpăr lucruri ieftine!

Ce v-aş da şi eu....

Sunt de acord cu " virarea în contul de solidaritate", de care ne vorbea preşedintele, a 25% din venitul meu lunar! Dar asta salvează economia ţării? Mi-e teamă că nu... Mi-e teamă de ce va urma, deşi, gândesc pozitiv! Nu pot să nu mă duc cu gândul la faptul că aceste vremuri şi restricţii intră cu "ghetele murdare" şi în vieţile celor mai neputincioşi. Ce pot face copii şi cei mai în vârstă? Privesc prin fereastra prăfuită, fără putere....

1,2,3,5....pistrui

Zilele trecute am aflat un secret: mi-a fost furat un pistrui! Buzele lui pasionale s-au lipit dornice de obrazul meu...s-au apropiat goale și-au plecat cu un pistrui! Incă nu mi-am dat sema care a fost obrazul ce a îndrăznit să cedeze, dar am aflat ce a făcut hoțul cu el: și l-a pus pe nas!

Tanzen?

Mi-am propus ca anul acesta să dansez cu vara! americano

Foişorul de Foc

Am făcut-o şi pe asta! Intr-una din zilele în care nu a trebuit să merg la birou, am profitat şi am "devorat" vechiul observator al pompierilor. Atmosfera de la intrare e prea rece pentru gustul meu! M-a surprins preţul: 4 lei!? mai puţin de 1 euro.. Oamenii de acolo erau uşor miraţi de prezenţa unor vizitatori, semn că nu au prea mulţi... Am avut un însoţitor care ne-a condus cu liftul până la etajul 6! Emoţiile erau de nedescris! Muzeul este foarte îngrijit, toate lucrurile sunt prezentate într-un mod ingenios! Uniforme, unelte, machete ale maşinăriilor folosite pentru stingerea incendiilor, acte oficiale, decoraţii..evoluţia în timp!

La un moment dat aceasta era cea mai înaltă clădire din Bucureşti, între timp capitala a fost sufocată de zeci de mastodonţi şi cu toate astea, de la etajul 6 al Foişorului încă de poţi simţi deasupra multora....

Din păcate nu am avut voie să ieşim pe balcon şi nici să facem poze, dar am furat cu telefonul câteva imagini....

M-am bucurat ca un copil!

1 Mai a mirosit urât!

În anii liceului, 1 Mai reprezintă o bună ocazie să bei cu gaşca, să dansezi în club şi să faci sex în restaurantul unde tocmai ai savurat o porţie de clătite! Mai târziu aştepţi ca deschiderea sezonului să-ţi aducă un week-end romantic! Profitând de câteva zile libere, ne instalăm la malul mării în aşteptarea celebrului 1 Mai. Unii îşi desfac tarabele, inspectorii caută să demoleze terasele construite ilegal, lumea încearcă să iasă în evidenţă etalându-şi cu mult drag (in) cultura! Miroase a hamsii, gogoşi, porumb fiert, bere...urât!

vorbesc putin

Cuvintele mi-au fost descătuşate, încep să-mi revin! Astăzi am primit primii mărgăritari ai acestei primăveri! Mirosul şi gingăşia acestora mă trimit cu gândul departe de casă... Atât, deocamandată!

Fără vorbe..

Am trăit puţine momente în care n-am putut să vorbesc. Mi se întâmplă asta azi! Nu pot să-mi organizez gândurile, nu reuşesc să mă concentrez la ceva şi ce mă doare cel mai rău e că nu pot să vorbesc NIMIC! Sunt pur şi simplu, tristă şi goală!

Citez din Taxi şi ei din TUPAC!

Aseara am ascultat ASTA şi mi-a transmis un "nerv" de neimaginat.

La ce se gândesc primarii?

Îi dezvăluiam bărbatului din viaţa mea că visez ca drumul către birou să înceapă în fiecare dimineaţă alături de fântânile de pe bulevardul Unirii. Aşa, am aflat că o soluţie poate fi aceea de a lucra la Palatul Parlamentului! Zâmbeam împreună! Soarele nu-mi dădea voie să studiez cu atenţie peisajul real, deodată, am impresia că văd roşu şi aproape şocată, îmi scot ochelarii şi întreb: Sunt fântânile roşii sau am înnebunit? Într-adevăr erau roşii! A trecut ceva timp de când nu am mai văzut ceva atât de înspăimântător! Nu am reuşit să ne dăm seama despre ce e vorba sau ce mesaj vor să transmită. Ne-am gândit la vreo campanie pentru creşterea numărului donatorilor de sânge sau ceva de genu'. Pe mine mă trimitea cu gândul la descurajarea uciderii animalelor în vederea confecţionării unor "blănuri pentru cucoane"! Pot părea haioase gândurile noastre, însă eram şocaţi, speriaţi, ba chiar, bulversaţi. Ajunşi în faţa "Casei Poporului", nemaivăzând fântânile mult prea roşii, ne-a venit în minte o altă întrebare: Ce se întâmplă cu această apă roşie care in mod normal parcurge un circuit de recirculare, la sfârşitul campaniei, oricare ar fi ea? Trebuie golit bazinul şi reumplut cu apă "cristalină"! Oare s-au gândit mai marii la asta, sau oferta iniţiatorilor a contat mai mult?!
Nu postez imagini, pentru că mi-e greaţă şi teamă, în egală măsură!!!

Flori de câmp

Îmi plac florile de câmp! E semn că sunt romantică? Mă bucură florile libertine zărite printre spicele de grâu şi cele specifice primăverii! Şi totuşi, nu mă deranjează că la recepţia hotelului, găsesc aranjamente florale cu aspect "regal", lângă care un bulgăre de cuvinte aşteaptă să-mi dea ceva de veste...

Un parfait, va rog!

Zilele trecute, pe terasa unei cofetării ce te trimite cu gândul la anii '80, apar două doamne dornice de..., nu ştiu de ce!? Redau fragmente din dialogul auzit pur întâmplător (ştiu că prietenii tind să mă contrazică, dar nu, nu am ciulit urechile!) :
Doamnele: Vrem parfait de îngheţată!
Ospătar (zâmbind):Nu avem! Numai vara facem!
Doamnele: Păi, atunci, de ce e trecut aici?
Ospătar (uşor enervat):Pentru că avem un singur meniu, nu facem meniu de iarnă şi meniu de vară!
Doamnele:Cât face berea?
Ospătar (amuzat):4,5 lei!
Doamnele: Bine, vrem o bere şi 2 pahare! Data viitoare mergem, la aia de pe colţ, că-i mai fain!
Cocluzie: Nu mi-am dat seama dacă ele veniseră cu gândul să bea o bere? Nu ştiu de ce au precizat că vor parfait de îngheţată, pentru că de parfait de altceva nu am auzit! Şi mă întreb dacă după ce au băut berea, au plecat acasă la fel de vesele ca după savurarea unui parfait!

A plouat cu soare..

Mă plimb visătoare pe străduţele ce leagă Domul Catolic de Catedrala Ortodoxă. Clădiri vechi ce par a fi făcute din turtă dulce, tramvaie ce-mi amintesc de Viena, oameni zâmbitori, felinare şi bănci pe care se relaxează tineri şi bătrâni care răsfoiesc ziarul de seară, e o atmosferă care mă pune pe gânduri.. şi mă întreb, chiar trebuie să mă mut aici? Soarele îmi veghează paşii ce mă poartă către Catedrală şi plouă! DA! Plouă cu soare, nimic mai frumos! Milioanele de stropi mari mă determină să mă adăpostesc lângă o cafea şi timp de câteva ore rămân surprinsă...

hai să ne cumpărăm flori!

Deși, noi femeile, suntem înnebunite să primim bucurii prinse in "mici buchețele", apreciez doamnele care își cumpară flori! Primăvara, în special, văd femei pe stradă purtând câteva fire de narcise, zambile, ghiocei sau alte flori care bucură și aduc zâmbete pe chipurile încă zgribulite de frigul iernii.

initiative

Imi doresc să vizitez "Foisorul de foc", pentru a vedea prin "ochiul" turnului de observație, Bucureștiul anului 1890. Nu pot sa comentez prea mult, va spun doar atat: programul e de luni până vineri, de la 8 la 16!!
Prefer ca în locul unor aberații gen, "Land of choice" (n-aș fi reținut expresia dacă nu ar fi râs Mircea Badea în gura presei), mai marii țării să investească în promovarea tuturor obiectivelor din capitală, de care unii nici n-au auzit. Trecem pe lângă biserici, rămânem impresionați și ne întrebăm cum se cheamă sau când a fost construită, evident nu există nici o plăcuță cu detalii elementare! Mulți nu știu că există o stradă formată doar din scări, foarte interesant de văzut, în zona Parcului Carol. Câți dintre noi au mai fost sau le-a trecut prin minte să viziteze "Mărțișorul", locul lui Arghezi și al lui Zdreanță? Sunt doar câteva...

Emoții de Paște?

De câteva săptămâni, am in minte secvențe din copilărie, trăite in perioada Paștelui. Emoții, bucurie, discuții cu și despre "IEPURAȘ", pantofiorii de lac (nelipsiți), dresurile, hăinuțele, toate nou-nouțe, pentru ca așa e tradiția! Toate sărbătorile și obiceiurile au mai multă valoare, la țară, la bunici. De fapt, doar acolo mai au o valoare, pentru că "urbanii" asta ințeleg din sarbători:

• ruperea hainelor prin supermarket, din dorința de a avea "multă mâncare";
  
• trafic infernal;
  
• expunerea tuturor lucrurilor de cea mai proastă calitate pe tarabele șubrede folosite și de " Mărțișor, Crăciun, sau alte zile importante sau inventate";
• mai nou, plecarea în țara vecină, pentru că petrecerea sărbătorilor la bunici, nu se mai poartă!
• Noaptea de Înviere, nu-ti mai poate transmite emoții si TU, om aparent normal, nu te mai poți regăsi, pentru că în jurul tău, sunt oameni care vin la Biserică să spargă semințe, să te îmbrâncească, să scuipe, să înjure, să asculte muzică ajutați de noile telefoane "aduse de Iepuraș" și...era să uit, să ia Lumină!

Concluzie: Mi-e dor de o "vacanță la țară" unde Paștele încă se trăiește adevărat!

Paste Fericit!

Va doresc un Paste Fericit, multa iubire, liniste sufleteasca si un "iepuras" pe gustul vostru!

element cheie

BarMANIA
Indiferent de starea pe care o am, acest clip(vezi galerie video) imi merge la "suflet"! Este incredibil cat de mult ma bucura. Multumesc , Mihai !

vrei sa fluieri si tu?

Aseara, am vrut sa fluier si am putut sa o fac datorita lui Florin Serban! Ma fascineaza titlul! Vizionarea filmului m-a facut sa plang si sa rad in egala masura. Toti "actorii" au jucat exceptional, s-au comportat extrem de natural. In final, ma intreb: nu putem fara injuraturi si manele? Sau asta e de fapt realitatea?