Mass media ? Glumești!

Nu am citit în niciun ziar de împlinirea a 60 de ani de la înființarea Corului Filarmonicii George Enescu și nu am văzut în nicio emisiune, fragmente din concertul Misia de la Opera Națională București! În schimb aud știri/analize/comentarii privind diverse sinucideri, împărțiri de averi, amanți descoperiți, pictoriale incendiare realizate pentru Playboy sau alte ”chestii”. M-ar bucura articolele despre lansări de cărți, licitații de tablouri, prezentarea unor piese de teatru care sunt puse în scenă în perioada asta sau o expoziție de origami. Aș urmări cu interes emisiunile în care ”povestesc” cercetători, critici literari sau de film, actori, scriitori, profesori ori puținii meșteșugari ai vremurilor noastre. Mediile de informare nu merită niciun minut de atenție din partea noastră, cât timp ne invadează cu lucruri fără valoare!

Luna

Pentru toţi cei care iubesc deşi n-au înţeles niciodată ce-i iubirea!
Luna pătrată

Înşelatul, privit diferit

Am văzut Marţi, după Crăciun. A fost primul film, în timpul căruia am simţit că trebuie să părăsesc sala de cinema!! Mă lăsau nervii....Deşi subiectul e asemănător cu cel din Eyes Wide Shut, nu se pot compara din niciun punct de vedere...Nicole Kidman arată bestial goală..."amanta blondă" din filmul lui Radu Muntean e dizgraţioasă! Povestea e des întâlnită, auzim şi vedem zi de zi personaje care au rolul fie de amanţi, fie de soţii devotate. Cei care aleg să-şi petreacă o parte din timpul lor cu altcineva, deşi cineva drag îi aşteaptă, nu trebuie să uite că rolurile pot fi inversate foarte uşor.
Când îţi bei ceaiul, pe canapeau din living, te concentrezi mai greu la cartea pe care o rasfoieşti pentru că ochii îţi fug pe ceas şi te tot întrebi: OARE DE CE NU APARE?! Aceleaşi trăiri avea şi celălalt când tu întârziai, nu răspundeai la telefon, invocai îmbolnăvirea subită a pisicii sau se impunea plecarea într-o delegaţie....

If you'll be my bodyguard

Pentru zilele în care fredonam, dansam şi râdeam cu mama vizionând clipul sau ascultând piesa la radio... Azi, mă amuz şi îmi place la fel de tare!

La radioooo

Întâmplător, am descoperit National Fm... e ciudat să asculţi Gheorghe Gheorghiu, Zdob şi Zdup, Marina Voica, Pasărea Colibri. Sunt melodii care te amuză, te întristează, te pun pe gânduri..Oare de ce sunt oamenii nemulţumiţi de propunerea difuzării de muzică românească într-un procent de minim 40 %?! Nu eşti obligat să te chinui...ai libertatea să alegi, schimbi postul sau investeşti într-un Cd (nepiratat :))) Când tranzităm teritoriul altui stat, radioul difuzează foarte, foarte puţine piese în engleză. La noi, urlă "mamasita", "trompeta" şi altele "gen"! Cel mai des, radioul meu e Magic(fm)!

da ori ba?

Când o persoană care îți este foarte dragă, îți spune, cu o urmă de regret în privire, că uneori, oamenii au nevoie de "atât de puțin" să fie fericiți, tu la ce te gândești? Mă dor lacrimile grele, îmi urlă gândurile și sufletul mă roagă să fac ceva.... sfârșesc întrebându-mă de ce? Fie nu faci alegerile potrivite de la început dar îți asumi asta, fie lucrurile se schimbă radical pe parcurs...eu încă n-am aflat!? Înclin să cred că vine vremea când regreți asumarea unor decizii.

A. Păunescu

Mi-e teamă să pornesc radioul sau televizorul şi nu mai vreau să citesc ziarele pentru că refuz să primesc veşti proaste despre Adrian Păunescu. În 2004, la un prânz, lângă Piaţa Sfatului, mâna acestui om a scris un rând doar pentru mine...l-am privit îndelung, cu emoţie şi apreciere. Acum, mă rog să mai stea...

Adrian Păunescu, în "31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă «De la un cardiac, cordial»":

"De-aicea, de pe patul de spital
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate!".