Închis la camera de gardă?!

Aseară am ajuns pentru prima dată în camera de gardă a unui spital din Bucureşti. Slavă Domnului că suport eroic durerile de orice natură... După 1 săptămână în care am tot suferit, speriată fiind, am hotărât că e momentul să mă vadă un medic !
Camera de gardă, ora 21.05, o asistentă, lăţită pe un pat , cu ochii în tv. Nu speram să mă aştepte cu covor roşu sau cu pâine şi sare, dar totuşi...mai decent! Află cu ce afecţiuni mă lupt și sună insistent să solicite medicul de gardă. Şi apare...o "ciufută", cel mai probabil rezidentă, deranjată în timpul vizionării unui film (artistic, nu documentar)! Mă priveşte şi mă ia la....11 metri! O ascultam suferind, speriată şi cu lacrimi în ochi. Ce vă doare? De când vă doare? De ce aţi venit duminică seara? Nu am putut să-i dau nici un răspuns, însă trebuie să-i mulţumesc celui care mi-a fost alături! În final, medicul m-a consultat şi asistenta m-a tratat.... Am îndurat tratamentul, am plătit intervenţia şi am plecat bombănind. Refuz să cred că miile de medici care aleg să profeseze în alte ţări, îndrăznesc să adopte un asemenea comportament faţă de pacienţi.
1. De ce îmi plătesc, lunar, contribuţia la "sănătate" şi când ajung în camera de gardă (extrem de rar), trebuie să achit consultaţia/intervenţia?
2. Când ar trebui să mergem la medic, astfel încât să fie comod pentru el? (Duminică seara, sigur, nu!)
3. Cum aflu numele , funcţia, specialitatea celui care mă consultă, având în vedere lipsa ecusonului?
Mai am multe întrebări, dar, la ce bun....?
Să fim sănătoşi, că în baza sistemului sanitar din România...Deci, ne mutăm în Suedia?