Emoții de Paște?

De câteva săptămâni, am in minte secvențe din copilărie, trăite in perioada Paștelui. Emoții, bucurie, discuții cu și despre "IEPURAȘ", pantofiorii de lac (nelipsiți), dresurile, hăinuțele, toate nou-nouțe, pentru ca așa e tradiția! Toate sărbătorile și obiceiurile au mai multă valoare, la țară, la bunici. De fapt, doar acolo mai au o valoare, pentru că "urbanii" asta ințeleg din sarbători:

• ruperea hainelor prin supermarket, din dorința de a avea "multă mâncare";
  
• trafic infernal;
  
• expunerea tuturor lucrurilor de cea mai proastă calitate pe tarabele șubrede folosite și de " Mărțișor, Crăciun, sau alte zile importante sau inventate";
• mai nou, plecarea în țara vecină, pentru că petrecerea sărbătorilor la bunici, nu se mai poartă!
• Noaptea de Înviere, nu-ti mai poate transmite emoții si TU, om aparent normal, nu te mai poți regăsi, pentru că în jurul tău, sunt oameni care vin la Biserică să spargă semințe, să te îmbrâncească, să scuipe, să înjure, să asculte muzică ajutați de noile telefoane "aduse de Iepuraș" și...era să uit, să ia Lumină!

Concluzie: Mi-e dor de o "vacanță la țară" unde Paștele încă se trăiește adevărat!